Mituri fundamentale ale culturii Române

salut,

În şcoală învăţăm patru mituri fundamentale ale culturii Române:
Le stii? Nu ştii miturile fundamentale? Nu te face să te simţi puţin ciudat?

Adică:
Ştii atâtea chestii despre USA, UE, Franţa, Grecia (unde ai fost in concediu), Italia (unde s-ar putea să ai o rudă plecată la muncă) Sudedia-Norvegia-Luxemburg unde ai colegi, Mac, Windows, Linux, Solaris; Android etc şi nu ştii miturile rădăcinilor tale, ale parinţilor, bunicilor şi strabunicilor? - nu poţi să spui că nu ai deloc respect pentru ei..

Eşti om cult(pe măsura timpului), n-ai timp să citeşti dar te uiti la Discovery.. şi Karma, ei nu pomenesc de miturile noastre.

Bine (un fel de "OK"), sunt:
Sburătorul (Zburătorul)
Mioriţa
Meşterul Manole
Dochia

Nici măcar pe Wiki nu apar decât ca ciot.
Mă rog, nu ţin prelegeri ...

Am inceput un studiu individual să văd câţi oameni din jurul meu ştiu. până acum nici unul nu a reuşit să le spună pe toate. (cam trist)

E bine că măcar tu le ştii (acum). Am să revin cu cifre statistice apropos de cunoştinţele mele şi chiar o fac obiectiv personal să le promovez.. măcar să le ştie lumea..

Obosit, te salut si doresc zâmbete sincere (macar unul pe zi primit şi oferit)

Un zâmbet sincer,

DanG
PS1: nu emigra, fii Român. peste parinţii, bunicii, străbunicii, şi stră-..ce au fost au trecut turci, tătari, ruşi, nemţi, unguri, poloni etc.. Regalişti, comunişti, capitalişti etc.. şi nu şi-au bagat picioarele.. te dai tu bătut? - şi nici macar nu ştiai miturile.. :)
PS2: eu cand mi-am pus problemele acestea .. am stat puţin pe gânduri...

RO: Gânduri faine într-o Românie in zbucium.. Dulceaţa

salut,

Preiau un articoldin evenimentul dar care mie mi-a placut ff mult si cred ca are ceva invataturi pentru ... mine:

Cum a dispărut dulceaţa
„Cuconiţă, musafirii îs de două nuci ori îs de cinci?”

Vremurile în care musafirii erau poftiţi la o dulceaţă, cu un pahar cu apă rece alături, au apus. Nu-i vorbă, şi musafirii sunt pe cale de dispariţie, pentru că lumea a intrat într-un vertij – o forţă nevăzută îi învârte, parcă, pe oameni, împotriva dorinţei lor, iar lor nu le mai pasă.

Ritualul planurilor de la ora 5

Dulceaţa e acum doar un ingredient pentru clătite, aruncat în goană de pe raft în coşul de la supermarket, scanat cu indiferenţă de casiera prinsă în mrejele plictisului, transportat în grabă şi adesea uitat într-un dulap, până la expirare.

Acum, că au dat în pârg toate roadele începutului de vară, parcă ni s-a făcut dor, nu atât de dulceaţă, cât de poveştile ţesute în jurul ei...

„La ora 5, ne adunam toţi, aici, la ceai. Mama gătea foarte bine. Făcea cornuleţe, cremşnit, torturi cu multă frişcă... Uite-aici era masa, unde stăm noi acum... La ora cinci, în fiecare zi, îmi beau cafeaua şi-mi fac planuri pentru a doua zi. Fără planuri nu faci nimic!”, spune doamna Ionela Bărbieru, urmaşa unei familii burgheze, născută pe 14 ianuarie 1944, la Iaşi.

Tatăl său, Ioan Bărbieru, născut în 1914, în Basarabia, la Bălţi, a rămas orfan la doar câteva luni şi a ajuns, printr-un complex de împrejurări în România, fiind crescut de o familie din Bucureşti. Asemenea tatălui său, care a căzut secerat la Varşovia, în plin război mondial, a devenit ofiţer. S-a căsătorit cu o moldoveancă, Maria Sinescu, fata unui dascăl din apropierea Iaşului. „Tata, care s-a stins în 1971, a avut multă vreme o ordonanţă, care mai făcea din treburile gospodăriei. Am avut în casă şi femeie care avea grijă de copii, dar de la o vreme n-a mai fost voie”, spune fără prea mare părere de rău dna Bărbieru.

După o viaţă întreagă în care a încercat să-şi ascundă obârşiile şi manierele, pentru a nu deveni victima comuniştilor, acum nu mai face prea mult caz de sângele albastru: „În secolul nostru nu mai e valabil sângele albastru. Acum avem nevoie de bun simţ, de educaţie şi de puterea de a pune umărul la treabă. Poţi să ai sânge albastru şi să fii o lepră. Copilul meu a făcut cursuri de pian, de franceză, dar a fost şi la muncă patriotică. Viaţa te pune în situaţii ambigue”.

Cum a dispărut dulceaţa...

Din când în când, ne întoarcem la dulceaţă:„Când într-o casă veneaumusafiri pe care nu-i cunoştea, slujnica întreba: Cuconiţă, musafirii îs de două nuci ori îs de cinci?” La noi veneau mereu generali, oameni de vază”... Acum, avem sub priviri, mărturie a acelor vremuri, linguriţe suave şi desuete, lângă o minunăţie de dantelărie franţuzească, albă şi spumoasă cum nu mai găseşti azi nici la mall: „Vai, nu-ţi poţi închipui ce-mi place să merg la mall!”, spune doamna, lăsându-mă pentru câteva secunde perplexă. „De ce nu? Mă duc să mă uit la magazinele de pantofi... La bijuterii, la ceasuri, îţi dai seama dacă tipul care le aduce e priceput sau amator. Şi maşinile îmi plac teribil! Mă uit să văd caracteristicile motorului. O maşină vorbeşte despre stadiul de dezvoltare în care ne aflăm”, mărturiseşte profesoara de fizică.

Tocmai când mă gândeam că din pricina acestor preocupări doamna nu mai face dulceaţă, am primit lovitura de graţie:„Internetul este marea mea pasiune! Aş putea să citesc 24 de ore din 24. Am câteva site-uri pe care intru mereu. Am găsit acum nişte chestiuni despre Alexandru cel Mare absolut fabuloase. Suntem într-o eră a vitezei, trebuie să vedem partea ei bună! Acum, e mult mai uşor să obţii lucrurile: mergi la bancomat, nu mai are nimeni de păzit vreo ladă cu bani, nu mai mergi la croitoreasă, la trei probe, pui rufele la spălat la maşină...”

Şi pentru că există internet, nici grevele nu-şi mai au rostul: „Greva era pentru timpurile în care trăia tata mare, că atunci telegraful mergea din stâlp în stâlp! Acum ne vedem unii pe alţii din satelit, cum e posibil să mai protestăm la grămadă?”

Cât despre necazuri, cum au venit, aşa s-or duce: „Am reuşit noi să scăpăm de foamete, trebuie să ne mobilizăm şi vom trece şi de criza asta. Sunt convinsă că avem oameni contemporani de valoare, doar că n-au vrut să intre în politică, pentru că e o mocirlă. Dar noi, românii, suntem oameni harnici şi inteligenţi, vom răzbate. Ce e bun la mine, spun şi la alţii, ce e rău, spăl la mine acasă. Nu îmbogăţesc cultura generală a nimănui cu necazul meu!”.

Gina Popa

sursa: http://www.evenimentul.ro/articol/cuconita-musafirii-is-de-doua-nuci-ori-is-de-cinci.html

RO: Leadership, beliebe in yourself..

Salut,

Am primit de la Teo un clip fain care ilustrează exact imaginea mea despre training-urile de acum, cel puţin 90%.

cam aşa




cam asta e...
crezi în împartaşirea experienţei unei persoane de la care ai de învaţat?... ai grijă ce bull shit înghiţi..


o zi faina,

danG

RO: Egoistul şi mobilul

Salut,

Mama mea are un fix bun... ne mai scoate din când în când la teatru. Aşa am ajuns sa îl vad pe Egoistul


Frustrarea vine din faptul că deşi eram la tearu (deci nu oriunde) şi eram la specltacolul lui Beligan, (deci nu oricine) şi deşi a fost rugamintea de 3 ori să ne inchidem mobilele... au mai sunat câteva în timpul spectacolului.

OK, eşti persoană importantă şi crezi că e important să fii disponibil oricând. Dacă îţi pui problema să răspunzi in timpul spectacolului sau să ieşi in timpul piesei... n-ai ce căuta la teatru. Întrebarea mea este:
Pentru o cină de afaceri ai merge într+o yona fara acoperire a mobilului?.. dacă Da, atunci ar trebui să inchizi mobilul.. nu e singurul argument dar ar trebui să pună pe unii pe gânduri.

Oricum.. păcat, dar respect pentru Beligan.

92 ani şi face turnee în Ţară. ... să te vad pe tine ce faci în Ţară.. închizi măcar mobilul din respect?

Seara faină,

DanG

PS1: clipul e de la altă piesă.., la Egoistul am fost rugaţi să nu filmăm sau pozăm.... şi am respectat. :P
PS2: era să uit... m-am simţit foarte bine.. pentru că am fost la teatru, m-am simţit foarte bine că l-am văzut pe Beligan jucând, m-am simţit foarte bine că am fost Ieşean

RO: Eyjafjallajokull

Salut,






Vulcanul a trimis europenii cu picioarele pe pământ şi ne-a arătat că bombele, armatele, interesele economice si echipele de fotbal sunt futile..

probabil ca numai unora dintre noi... sau voi.., probabil că şi eu voi uita în curând.

ce e cert că există un pericol (mai ales de la potenţialul vulcan 2 (Katla)) si noi nu prea putem face fată "fiţelor" planetei.. vedem..

Totuşi viata ne acordă un spectacol grozav..

Seară faină

DanG
PS1: Dacă ai ceva să imi spui.. spune-mi. Promit să iţi spun dacă mă deranjează
PS2: greu cu diacriticile..

RO: Atentie cum inchizi usa

Salut,

Marea majoritate prefera din diferite motive sa plece dintr-o companie si sa mearga la alt job. Ce e foarte important e cum inchizi usa in spatele tau.
Indiferent de motivele de plecare, fie ele si frustrari, e important sa retii, cred eu ca poate te vei intoarce.
Daca nu, macar ai destul de bune sanse sa te mai intalnesti cu oamenii cu care ai lucrat in alta companie (de ce nu sa iti fie viitori sefi/colegi/subalterni).
Chiar daca esti ferm convins ca acest lucru nu se va intampla, gandeste-te ca recomandari despre tine pot fi luate oricand.
Be smart: inchide usa cum trebuie...
Pentru asta trebuie sa ai grija macar ca:
1) Problemele tale sa fi fost expuse anterior si compania/managementul din anumite motive sa iti fi dat de inteles ca nu se pot rezolva;
EX: daca pleci ca zici ca vrei promovare si iti comunica faptul ca urmai sa fii promovat.. e greseala ta...
2) Respecti preavizul – orice companie are nevoie de mai mult sau mai putina flexibilitate in a preda taskurile tale catre altcineva. Majoritatea nu se vor „tamanji” in sali de judecata pentru ca nu respecti preavizul din contract dar sigur nu va fi placut.
3) Oferi support dupa. – Oricat de bine ar fi facut un take over.. oricum exista un „Gica” la un moment dat care nu gaseste o informatie si are nevoie de ajutorul tau. Daca il oferi din start.. ajuta daca nu.. nu...
Parerea mea e ca daca pleci trantind usa lovesti mai mult decat in cel care (constrans sau nu) iti stabileste salariul, beneficiile, taskurile sau monotonia jobului in general. Lovesti in cel care preaia taskurile tale, in cel care s-a zbatut sa iti creasca salariul, beneficiile etc.. Iar oamenii astia, din cand in cand merita respect.
Hai o seara faina,
DanG

RO: Climate

Salut,

Am primit linkul asta astazi si chiar mi-a placut, nu erau informatii noi dar relativ usor de digerat.

http://www.storyofstuff.com
recomand si http://www.storyofstuff.com/capandtrade/

e ok pentru inceput.

Seara/zi faina,

DanG